Mă trezesc dimineaţă cu o stare melancolică, tipic mie, eu cea de acum, eu cea de după furtună.Mai lenevesc o oră în patul cald si moale, iar imediat după merg să−mi fac o cafea.
Între timp, mă gândesc că ar trebui să şi mănânc ceva.Pun nişte pâine la prăjit şi aştept……Îmi iau cana şi farfuria şi mă întorc in vizuină.
Deschid pc−ul, intru pe youtube =>Tracy Chapman-Give me one reason, intru pe messenger, pun la status :'Coffee time!', word….şi încep să scriu…
Am în minte 9999 de subiecte şi dacă aş putea, le-aş scrie pe toate acum, dar cum nu pot mă opresc asupra : Crăciunului.
*Care a fost cel mai frumos Crăciun?
*Dar cel mai trist?
Cel mai frumos nu putea fi decât atunci când credeam în Moş Crăciun, deşi mai cred şi acum('Moş Crăciun nu e o singură persoană, dar există în fiecare dintre noi. Moşul reprezintă comportamentul uman de grijă şi bunătate, iubire, dăruire şi pace. Moş Crăciun trăieşte în fiecare dintre noi. E în inimile noastre. Este în tine. Este în mine. Moşul e o stare de spirit. Cred în Moş Crăciun şi îl iubesc.'),atunci era ceva special, dar unul deosebit a fost când eram în familie, la bunicii din Macea, cu toţi cei dragi, în jurul bradului, bucurându-mă de căldura şi dragostea lor.
Iar cel mai trist a fost atunci când părinţii mei erau la muncă, cu toate că, mereu am avut impresia că la noi în familie, nu există adevăratul spirit al Crăciunului, atunci i-am simţit lipsa. ('Crăciunul e o sărbatoare a familiei şi prin urmare trebuie sărbătorit în familie')
Dincolo de cumpărături(brad, cozonaci, vin, cadouri), agitaţie, gălăgie şi stres e adevărata bucurie a sărbătorii!Vă las pe voi să o găsiţi, dar mai ales să o simţiţi!
Crăciun liniştit, cu pace, bucurii, zăpadă, colinde şi iubire!
