"Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea."

vineri, 16 aprilie 2010

Aripa devotamentului...

O ultimă speranță mai e azi în viață
Și-un ultim îndem mai e permanent;
Când viitorul surâde tu ești violent,
Nu în fapte, în vorbe e-o impertinență.

Ce să mai înțeleg acum de la tine?
E un început sau un capăt de linie?
O mare de vis și multă bucurie,
Aștept înserarea, dar mi-e frică de mine.

Nu-mi mai pot controla sentimentul.
E adâncă lovitura atunci când îți simt căldura
Și știu că mă vrei azi aproape, vindecându-ți arsura;
Sub aripa mea e mai dulce devotamentul.

Cântarea de patimă și dor, un dulce izvor,
Nesecat de iubirea din mine.
E-un sentiment ce de mult timp mă ține
Și nu pot să-l dobor decât atunci când am să mor.

luni, 12 aprilie 2010

Trecut-au ...anii

Iubirea este legea vieții,
Dar atunci când trec anii tinereții
Pierzi speranța din răsăritul dimineții
Și plângi trist în apusul bătrâneții.

Ajungi să iubești viața
Și în tine dăinuiește speranța.
Ultima strigare e dolianța
Când fredonezi la bătrâneți romanța.

Ce altă bucurie mai poate fii
Decât iubirea pentru ai tăi copii…
Ultima dorință e de-ai știi,
Atunci când în calea morții vii.

E ultima strigare azi spre Rai,
Pentru momentu-n care nu mai ai,
Clipe în care să-mi spui :„Vai!”
Să mă săruți pe frunte și să-ți spun: „Mai stai!”

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Shadows


Sunt persoane în viața ta pe care nu le poți ignora, pe care nu ai cum să le uiți, pe care oricât îți propui să nu le mai iubești, sentimentul te trădează.
Ești conștient că ceea ce a fost nu va mai fi, că persoana respectivă aparține trecutului și oricât de mult ai vrut să o uiți, există posibilitatea să o vezi pe stradă și să-ți declanșeze trecutul.Să-ți aducă trecutul în prezent și să te tragă înapoi.Știi că persoana în cauză nu va mai fi niciodată ce a fost cândva.Deși pentru o clipă ți-ai dori să reaprinzi flacăra, îți amintești că nu merită și că viitorul îți surâde (sau nu).Îți vin în minte primele clipe frumoase, apoi sfârșitul și momentele mai puțin drăguțe…
La primul contact imperfect cu privirea celuilalt ai un moment de ezitare, intri în panică, brusc ți se îngreunează respirația, se poate chiar să tremuri.Ceea ce urmează e mai complicat.Te gândești cum să reacționezi, iar apoi îți dai seama cu cine stai de vorbă: iubirea din adânci tinereți.
Intri confortabil în discuția absurdă, te bucuri de complimentele aruncate-n vânt (doar știi cu cine ai de-a face) și fără să-ți dai seama îi spui la plecare “mai vorbim…”
Partea tragică : ți-a întors ziua pe dos și ajungi la concluzia că sunt sentimente care nu pot fi degradate nici de timp,nici de despărțire.