Send me an angel

Te-ai gândit atunci când ai pus apă în pahar şi ai adăugat 5 cuburi de gheaţă că la un moment dat ele se vor topi şi apa va părăsi paharul?

Crezi că dacă o să păşim vreodată pe nori, o să devenim neînfricaţi, nemuritori?

Ştiai că poţi face o schimbare chiar acum?

Mi-am pus în gând să fac fericit un om şi mi-e frică să nu mă dezamăgesc ori să-i fac mai mult rău...

Luaţi-vă iubirea în braţe, probabil mâine nu o să mai puteţi...

Vine o vreme când toţi şi toate ne părăsesc, iar atunci nu ar fi mai bine să le...

Tu nu vezi că plouă?

Dacă te-ai opri un minut din goana ta nebună după vânt şi ai asculta cum plouă, mi-ai mulţumi.
Dacă ai ştii, dar nu...iar atunci în ochi îmi plânge ploaia, zboară vântul, visează gândul, mă leagănă cântul.
Iartă-mă că am uitat cum să iubesc.Iartă-mă că te-am uitat.

3 culori

-Mama, te văd în trei culori!
-Stai liniştită, totul va fi bine.
-Mama, te iubesc, mama...te iubesc, te iubesc...
-Şi eu te iubesc.
-Ştii, nu te văd bine.Ai patru ochi!
-Linişteşte-te!Închide ochii.

O zi ca oricare alta.Nimic deosebit.O uşoară depresie în aer, nevoia de izolare mă ţinea în casă.Citeam, mă plictiseam.Tocmai citisem horoscopul:dacă vei ieşi din casă, eşti predispus la accidente; vei primi bani din partea unui persoane din familie, mai în vârstă.Prostii.Mi se făcuse foame şi am iesit să mănânc.După ce am terminat de savurat prânzul de la ora 16, am mers să arunc oasele la câine.
Tristeţea plutea în aer şi nevoia unei atingeri s-a transformat într-un coşmar...aici se rupe firul:
Sânge, medic, vaccin, pansamente, bunica, bani, maşină, spital, aşteptări, România, medic, asistentă, atelă, analize, întrebări, lacrimi, sperietură, pijama, anestezie, operaţie.

-Vreau să dorm mai repede!
-O să adormi imediat.
-Nu-mi luaţi atela?
-Nu-ţi fă griji, după ce adormi avem noi grijă de tine.

Aud nume de medicamente.Apoi le simt cum curg în venă.Doctorul îşi freacă mâinile cu o soluţie de culoarea pământului şi vorbeşte despre câini.Asistenta-mi aranjează bretonul.Mi-e frică.
Deschid ochii şi totul era alb.Apoi disting nişte gratii şi mă întreb ce caut în penitenciar.Nu sunt convinsă şi mai repet întrebarea:

-Unde sunt?
-La spital.
-Mami, unde sunt?Ce s-a întâmplat?
-Eşti la spital, ai fost operată.

Aştept.Încerc să-mi deschid ochii, dar nu pot şi mă întreb cine sunt, cum mă numesc, câţi ani am.Ştiam.Eram fericită.
Apoi... multe voci.Aud bine.Mă deranjează zgomotul.Aş fi vrut să mai dorm puţin.

-Mama, te văd în trei culori!

Ce ai lăsat în urma ta...

Era ea.Era tristă.Era la pământ.Era doamna B, o parte din mine, alta din tine şi cine ştie ce ar fi urmat, dacă n-ar fi murit.
Ultimul poem:
(Semideşertartic)

Mă iubeşti?
Eu te urăsc şi nu mai cred, nimic...
S-a terminat cu mine.
Nu mai exist în tine
Şi tot ce-a fost îţi las ţie,
Să te speli pe cap cu amintiri şi
Te poftesc la baie în mocirlă.
Ştiu că aştepţi un bilet de adio.
N-o să mai vină pentru că animalele nu ştiu să citească!
Nu te subestimez, nici nu te agreez,
Iar dacă a rămas ceva de spus, privindu-te,
Mă îngrozesc!

Eu?
Eu nu exist, am uitat să trăiesc.
Poate o să respir mâine.
Azi n-am chef nici de tine, nici de mine.
Nici de nimeni.
Azi vreau să zbier
Şi o fac, doar că nu mă auzi.
Ştiu, esti surd şi orb şi tâmpit şi cretin,
Dar nu-i o scuză.
Unde dracu eşti?
Aaaaaa, mă priveşti din umbră...
O să-mi fac singură întuneric,
Ca să te văd mai bine.
Poate o să strălucesc acolo
Şi mă vei găsi.
Cu siguranţă ne vom iubi,
Într-o altă viaţă!

Planuri

A.
Durere ori cruntă plăcere,
Te-atinge-n momente de plină cădere
Şi n-ai un singur sprijin pe pământ,
Numai în ceruri un zâmbet sfânt.

Cântare ori multă-ndurare,
Mi-e teamă de o posibilă împăcare,
Iar singurul ţel s-a risipit în uitare
Sau umbra ta e o înstrăinare.

Trecut ori posibilă-ntâmplare,
În clipele grele mă gândesc la evadare
Căci lumea ta e mult prea plină
De un sunet urât şi suferinţă deplină.

Vară sau destin umbrit,
De uitare şi cerul s-a acoperit.
O să fac o carte unui nor
În trăirea cuprinsă de dor.

B.
Îmi spune cerul că l-am uitat,
Mă cheamă luna la judecată.
Nu pot să accept o altă soartă...
Mă iubeşte soarele îndoctrinat.

Trăirea stelelor mă fascinează
Când norii-mi agravează suferinţa,
Fluierul păstorului îmi porneşte dorinţa.
Ploaia din picuri mă recreează.

Gândurile mă părăsesc constant,
Iar vântul îmi ia speranţa.
Universul nu-mi înţelege dolianţa...
Îmi pierd visele în neant.

???

Şi...da, fiecare-şi poartă crucea, iar nimic nu este înâmplător.Să nu ne mai întrebăm „de ce”, „pentru ce”?Primim numai cât putem duce?

Treceri-audio

Versuri: Giorgia Siclovan
Muzica: Sonata pentru Harpa in La Minor "Vals trist" - P.Docmanov
Vocea: impuls

Asculta mai multe audio Muzica

(The kite runner)Vânătorii de zmeie

O carte care merită citită, cartea de recitire: Vânătorii de zmeie(The kite runner), Khaled Hosseini.

Basm

Acelaşi timp, altă poveste,
Acealaşi dor azi fără veste
Mă cuprinde şi mă-nalţă
În alt tărâm de mă-nvaţă
Cum e cu viaţa fără el
Cum e cu zborul, singurel.
De aş putea azi recepta,
Tot ce pictează gura sa…
Poate acum aş fi bogată.
Spiritual sunt încărcată,
De dragostea lui toată
Ce nu mai e precum odată
Ca în povestea de demult
Cu Făt Frumos cel încrezut
Şi cu Ileana Cosânzeana
Care a rănit inima, sărmana …
Cuprinsă acum de dor şi jale
De patimă şi-nstrăinare,
Renunţând la încăpăţânare
S-a transformat în aşteptare,
Când am crezut că e uitare…

...3.Obsesiile se preling

A pus cafeaua într-o ceaşcă.A adăugat zahăr şi puţin lapte.Cu o linguriţă, doamna B a amestecat.A luat în ea puţină cafea şi a lăsat-o să se prelingă pe marginea albă de porţelan.Era ceaşca ei favorită, cea cu opera lui Van Gogh, Terasa cafenelei noaptea(1888).A observat cum cafeaua a curs şi a repetat experienţa.La a treia încercare, cafeaua a curs concomitent pe ambele traiectorii, iar mai apoi la a patra ridicare de linguriţă cele două traiectorii s-au unit, formând una singurâ.O adevărată cascadă de miresme şi culori.Aceasta nu a durat prea mult, iar atunci când buzele doamnei B au atins izvorul, el a părăsit porţelanul, iar cascada a dispărut într-o clipă.
Atunci doamna B s-a gândit că la prima încercare a fost indiferentă, nu i-au trecut prin cap urmările şi nici faptul că la următoarea pornire se vor forma două căi.Au apărut deja două păreri, două posibilităţi,două cărări, iar mai apoi acestea s-au contopit formând un drum.Acest drum era mai mare, mai puternic, mai încăpător, mai plin, mai trainic.
Tot ce-a rămas acum era teama de a nu dispărea la prima dorinţă de a gusta fructul interzis.

...2.

Cald sau rece

Doamna B e o fricoasă.Îi e frică de un eşec şi îi place să lase lucrurile aşa cum sunt.Nu munceşte prea mult.A pus puţine cărămizi, dar cele puse sunt trainice.Are gânduri mari, vrea să iasă din anonimat, să simtă că trăieşte.
Azi iubeşte, mâine urăşte, se poartă ca un copil în preajma lui.Încă mai are coloană vertebrală.Nu-şi încalcă principiile niciodată.Să zicem că are personalitate...
O mişcă orice, fiece frunză-ngălbenită ce părăseşte un copac, sosirea primăverii, atingerile lui încărcate de falsa frică, nenumăratele sentimente, muzica vieţii.
Ea se implică.El ce face?Munceşte din greu, luptă cu viciile...
Astăzi doamna B a aflat că inima lui e rece şi s-a gândit să o încălzească.Acum, când îi pun viaţa pe hârtie, probabil merge la culcare, dar pe el l-a pus acolo, în cel mai cald loc al său.



De la apus la răsărit şi-napoi

Adoră să viseze.Dimineaţa, doamna B şi cafeaua sunt rupte din Rai, un cadru feeric.Razele soarelui o iubesc.Ea vede dincolo de materie, iar în nori îşi ascunde amintirile atunci când, la primul vânt florile ce i-au fost surori o trădează, lăsând-şi petalele în chemarea lui.
Dimineaţa totul prinde viaţă, tot universul învie, iar doamna B e activă.Această stare nu durează prea mult.A se folosi cu grijă!
Perioada cea mai insensibilă a zilei e între cele două trăiri: răsărit şi apus.La apus, doamna B atinge cote maxime.Pune sigiliul pe ziua ce s-a sfârşit şi-şi pune speranţa în cea care o va urma.

...1...

Doamna B

Doamna B este o femei.Totuşi nu e chiar o femeie, dar va fi.E o femeie-n devenire.Ea-şi iubeşte viaţa şi natura.Este într-o continuã cãutare de nou şi frumos.Viaţa ei este pe de-o parte incredibil de frumoasã(atunci când se detaşazã de trup), iar pe de altã parte mult prea trisã pentru a-i face faţã.
Depresiile au schimbat-o mult.Mai nou se dedicã meditaţiei.Îi place sã cugete.Iubeşte tot ce-i nou si dacã s-ar putea, ar dori sã-şi dedice un an din viaţã pentru a învãţa, studia, a se informa.
Doamna B este o femeie frumoasã deşi ea nu s-a vazut vre-o datã aşa.Are unele momente în care se priveşte în oglindã şi atunci se iubeşte.Pãcat cã nu le conservã.
Viaţa ei era una simplã şi monotonã: studiu, acasã, aprofundare, ieşiri, familie, studiu, dar ceva s-a schimbat când a apãrut el.


El

El este un artist în devenire.Un bãrbat frumos, dar aiurit, cu capul în nori, dornic...O soarbe din priviri.Dacã ar putea ar lega mâna doamnei B de a lui.Atunci când o ţine de mânã, se încarcã pozitiv.E sursa lui de energie(orice).
Bãrbat chipeş şi drãgãstos, aş putea spune cã roiesc femeile-n jurul lui, însã el ştie sã aleagã.Poate sã o facã fericitã pe doamna B, în preajma lui radiazã.
Doamna B nu este o femeie deschisã, iar el nu reuşeşte sã afle prea multe despre ea.Rãmâne un mister care aprinde flacãra, ori o menţine constantã.
Ieri, i-a dãruit o parte din el, iar doamna B nu se poate despãrţi de acest dar.Fericirea s-a întors, i-a zâmbit şi o ţine în suspans.


Presupuneri

Ei sunt doi visãtori.Doamna B iubeşte cãlãtoriile, ieşirile, iar alãturi de el aceste lucruri dragi par a fi binecuvântate.
Doamnei B îi place sã se implice în relaţii de orice naturã.Acordã timp şi înţelegere oamenilor din jurul ei.Orice prieten, om care face parte din viaţa ei are un colţ din inima sa.Nu ştie sã-şi aleagã prietenii, dar cei pe care-i are aproape sunt norocoşi.
Dacã ar putea, doamna B l-ar lua de braţ şi ar fugi cu el alãturi, cu o cafea în mânã, undeva, departe.Ea nu e omul care sã fugã de responsabilitãţi, dar cu siguranţã e omul care are uneori nevoia de a evada în necunoscut, de a vedea, de a exploata.
Iubeşte natura şi natura-i rãspunde cu sãrutarea razelor de soare, ori cu ploaia caldã de varã.Doamnei B îi place sã alerge prin ploaie, lãsând picurii sã-i mângâie trupul mic şi îndesat.Pentru ea cu o floare se face primãvarã şi cu trei nori e furtunã.
Când e singurã îşi sãrutã umãrul gol, cãci breteaua îi cade mereu şi priveşte grãdina din terasa ticsitã de flori multicolore.Viseazã la el.
Mai nou îi place sã vorbeascã la persoana a treia despre ea...