Nu e vară, e iarăşi toamnă...

Când nu am cearcăne,
Am lacrimi în ochi.
Şi când nu am buzele crăpate,
Am coşuri.

Când nu mă doare măseaua,
Mă dor ovarele.
Şi când nu mă dor glandele endocrine,
Mă doare inima.

Când nu-mi stă bine părul,
Mă asortez de minune.
Şi când plouă sau e frig,
Eu sunt în fustă.

Când eu vreau să te văd,
Tu nu mai eşti.
Şi când îmi amintesc de tine,
Mă întristez.

Când nu e vară,
E iarăşi toamnă.
Şi când nu cad frunze,
Curg lacrimi.

Entuziasm, curiozitate şi iniţiati...vă!

Facem ceva şi pentru cei din jur sau ne gândim doar la noi?Am avut o experienţă foarte interesantă astăzi, 20 octombrie 2010, la Fundaţia „Vis de copil”(str.Ludovic Szantay, nr.15, Arad).Acolo am găsit un centru de zi pentru copiii străzii şi familii defavorizate. Ascultând poveştile oamenilor, am oprit timpul şi am intrat într-o altă dimensiune.
Kate şi Ken, cei care au înfiinţat acest centru, sunt din Scoţia.Trebuia să vină cineva tocmai din Scoţia să-i ajute pe aceşti oameni din Arad?
Majoritatea oamenilor care vin la acest centru sunt oameni fără locuinţe.Ei nu au certificate de naştere, nu-şi pot face buletine, pentru că nu au case, deci nu au posibilitatea de a fi angajaţi.Nu se pot căsători fără act de identitate, iar copiii lor ajung în aceeaşi situaţie.E un cerc vicios.
Aici ei vin pentru a primi o vorbă bună, o masă caldă, iar copiii beneficiază de ajutor în plan şcolar.Se doreşte alfabetizarea lor, dar aici intervine munca de convingere cu părinţii.Mulţi dintre copiii care vin la centru au fost înscrişi la şcoli şi sunt încurajaţi să înveţe pentru a avea un viitor mai bun.
Vă invit să vizitaţi/ ajutaţi acest centru şi sunt convinsă că o să vă marcheze.
Se cere entuziasm, curiozitate şi iniţiati...vă!

Adevărul e că...

Cei pe care îi iubeşti o să te facă să suferi cel puţin o dată...atunci când vor muri.Şi atunci de ce ne legăm de oameni?Pentru că nu putem trăi în singurătate?
Adevărul e că...doare!

2nd letter

15.07.2009

Dragă B,

Am primit scrisoarea de la tine, dar am aşteptat să vi de la mare şi să aflu dacă mai stau în Argeş.Până în septembrie, scrie-mi tot aici, că nu plec nicăieri.
Tu ce faci?Eşti ok?Ceva nou la mare?Să-mi povesteşti şi mie, da?Eu nu am făcut nimic nou.Am vrut să merg pe la Aiud, dar s-a amânat.Acum sunt nevoit să rămân aici până pe la sfârşitul lui septembrie.După cred că merg pe acasă, la Bucureşti şi sper să ne vedem.
Timpul trece din ce în ce mai repede.Nu ştiu pentru tine cum e, dar pentru mine e ok.Cam greu să nu pot trece pe la tine, dar asta e, n-o fi mare foc dacă mai aştept 2-3 luni.
Şi eu îţi simt lipsa.Adevărul este că nici nu am mai vorbit în ultimul timp.Devenise obişnuinţă şi pentru mine să vorbim mai mult, dar te rog să mă crezi că nu-mi permite timpul.Azi am reuşit să „mă strecor” printre treburi şi să-ţi scriu.Ştiu că îţi place să ai o colecţie de scrisori.Mă străduiesc şi eu cât pot.Se vede, nu?
Tu, rebelă mică, să fi cuminte, să ai grijă de tine şi să nu ţii supărare că nu am ajuns să ne vedem.O să ajung până la urmă.
Aştept să-mi scrii, BOTIC MIC, şi ne mai auzim până ne întâlnim. Poate reuşeşti tu să scrii mai mult!




Al tău prieten,
...