"Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea."

sâmbătă, 25 decembrie 2010

"Pe ăsta n-ai să-l mai repari nicicând, amice."Mi-a plăcut citatul şi l-am reţinut.Se referă la timp şi-mi oferă un punct de plecare în "dezbaterea" mea.

Suntem suma acţiunilor noastre realizate în timp.Uneori facem lucruri pe care le regretăm şi totuşi suntem oameni, greşim.Părerile de rău atrag după sine de cele mai multe ori gânduri negative, care ne macină, ne transformă şi uităm să trăim la prezent, aici şi acum.Ne rezumăm la atunci şi acolo, ceea ce ne conferă o pornire spre dezamăgire, tristeţe, depresii, deznădejde.

Timpul, ce-aţi spune dacă eu aş afirma că totul se rezumă la timp?Ne uităm la ceas când ne trezim.Avem grijă să ajungem la timp acolo unde trebuie să fim, suntem atenţi să nu stăm prea mult şi ne întoarcem în pat, uitându-ne la ce oră am încheiat ziua.E un cerc vicios, iar noi putem alege dacă devenim un şoricel într-o cuşcă sau un leu în junglă.

Acum e un timp special.E Crăciunul.Dezbaterile pe tema simţim sau nu spiritul sărbătorii au cam început să mă plictisească.Încercam azi să-mi revigorez memoria cu momentul sacru al zilei şi am început prin a mă întoarce în timp.Au fost doar câteva minute în care am încercat să trăiesc bucuria Crăciunului şi am reuşit.Crăciunul e bucuria, bucuria de a fii cu cei dragi, de a asculta colindul bunicii, de a savura bunătăţile, ci nu tristeţea că nu a nins sau că un prieten te-a supărat.Bucuria vine din interior, ea vine din tine şi totul stă în puterea ta.De ce să privim partea comercială a sărbătorilor, chiar dacă există, o ignor.Trăiesc aşa cum îmi place sărbătoarea şi mă bucur de lucrurile care-mi ajung la inimă.Am fost în acest an Moş Crăciun pentru cei din familia mea.Le-am oferit daruri şi am încercat să fiu şi pentru cei din jur.Am încercat să le ofer ce am avut.Spunea cineva azi că fiecare este la rândul său Moş Crăciun pentru cineva şi fiecare are un Moş Crăciun.

Vreau să ştiţi că nu, n-am oprit timpul, nici nu m-am întors în timp, timpul doar mi-a devenit prieten azi şi mi-a arătat cum am evoluat.Cine am fost, cum am fost şi ce sunt.Am realizat câtă putere am asupra mea şi cât de multe trăiri pot acumula într-o clipă.

luni, 20 decembrie 2010

Sărbătoare



Nu mi-am dorit niciodată

mai mult de la viaţă,

decât să-mi zâmbească.

Nu visez la nori de ciocolată,

Doar la tone de acadele.

Nu-mi plac globurile colorate,

doar cele roşii şi lucioase.

Mereu mi-am dorit un brad frumos,

dar nu am avut parte de el,

aşa ... ca-n poveşti.

Nu cer mai mult de la sărbătoare,

decât puţină pace, linişte şi căldură.

În schimb îi ofer totul!

...............................

Genial weekend.În câteva cuvinte:prieteni, oameni dragi, distracţie, concert, cadouri.Am primit tot ce se putea primi şi totuşi parcă lipseşte ceva.Cred că-mi lipseşte căldura de sărbători, dar sunt convinsă că Moşul nu a uitat de mine.Am fost cuminte tot anul.Aiurea.Am fost prea cuminte, dar nu-mi pare rău.


PS:De ce mi-am transformat blogul într-un jurnal?Nu ştiu.Chiar nu ştiu, dar începe să-mi placă povestea aceasta în care am primit rolul principal.Tot ce-mi rămâne de făcut este să-l joc, bine sau mai puţin bine.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Scri(SOARE)

Dragă tu,

E ora 14:30, iar eu sunt în pat.Lenevesc.Aş prefera să-mi petrec toată ziua aici, dar am planuri pentru azi.Plănuiesc să mă ridic, dar mai stau 2 ore...
Planuri.Prea multe planuri pe care nu reuşesc să le ating decât cu gândul.
Nu mai înţeleg nimic din ceea ce se petrece în jurul meu.Ori o iau eu razna, ori voi toţi, ceea ce e puţin probabil.
Trăiesc o carte.Dacă personajul e fericit, eu zâmbesc.Dacă e trist, mă întristez.
Urmăresc un serial de câteva zile.Dacă personajele suferă, eu plâng.Dacă ei sunt împliniţi, eu zâmbesc.
Fragment din Rezumatul vieţii mele.

Cu drag,
Eu

vineri, 17 decembrie 2010

Azi a fost rece


Închid ochii şi te simt, te văd.
Eşti în mintea mea, în inima mea şi
Peste tot ... doar tu.
Uneori, pe pereţi,
Eşti mereu printre stelele de pe tavan...
Mă gândeam ieri că ai putea fi steaua mea norocoasă,
Dar azi nu ştiu ce s-a întâmplat cu tine,
Ţi-o fi-ngheţat Iarna sufletul?

luni, 13 decembrie 2010

Vorbe

Dacă aş putea schimba ceva,
Poate chiar aş încerca,
Dar e atât de frig la mine...
Acum m-aş înveli cu tine!

Aş căuta un colţişor,
O aripă, pe-un norişor...
Cu tine azi aş vrea să mor,
Căci mă topesc şi mă-nfior!

Cum clipele se risipesc,
Cum anii trec, vieţi se golesc
Şi tot ce a rămas e amintirea
Iar eu jelesc azi nedumerirea!

Căci nu-mi rămâne decât un dor
Şi tot ce mă-nconjoară, mor...
Iar acum la despărţire,
Vreau flori şi nu o neîmplinire!

miercuri, 8 decembrie 2010

Nimicuri


Mi-ar plăcea să vă povestesc mai multe despre o seară ca aceasta din '92, însă nu-mi amintesc nimic.Mi-a spus mie mama că în 8 decembrie a mers la maternitate, iar pe la 2 dimineaţa, în 9, am apărut şi eu.
Tot iarnă era, doar că era zăpadă şi nu era criză.M-au adus acasă cu dacia noastră albă.Acum au vândut-o, era veche.
Scriu din acelaşi loc în care m-au adus prima dată acasă.Aceeaşi cameră, aceeaşi eu, doar o altă cifră...