Trânteşte-mă-n culoare

Aş vrea în braţe să te strâng şi-mi scrâşnesc dinţii,

pentru că mi-ai spus să mă opresc.

Două limite.

Una superioară, tinde la infinit şi e îndreptată spre nori,

iar alta inferioară, bine ascunsă,

o păstrez pentru mine.

Te mai visez, te mai chem

şi chiar mai oftez cu gândul departe.

Mai scriu, mai adun, mai culeg,

Pregătesc gânduri încinse în şoapte.

Inelul

Aveam impresia că totul se leagă de un vis anterior.Ştiam că visez şi-mi doream atât de mult să mă trezesc ca să nu mai simt durerea ce mi-a pătruns oasele.Mă tulbura atât de mult fapta noastră.Te-am ajutat să furi, să distrugi.Devenisem complice fără voia mea.Datorită ţie eram şi eu implicată.

Atunci te ajutam să scapi, să evadezi, să fugi, deşi ştiam că pe orice drum vom pleca, consecinţele vor fi aceleaşi.Locaţia îmi era atât de bine cunoscută, iar acum, în vis, se transformase într-un labirint.Nu ştiam cum să scap.Eram urmăriţi.Simţeam cum un impuls rece aluneca încet pe coloana mea vertebrală, iar tu ai devenit o umbră.

Cercetam, urmăream, sufeream, plângeam, priveam ...