Am crezut că te iubesc,
dar m-am trezit şi m-am spălat pe ochi când,
de la o vreme am început să sorb dintr-o cană
imprimată cu un tablou semnat Van Gogh...
îl privesc şi-mi permit să zbor timp de o secundă
însoţită de mireasma cafelei negre şi amare,
pe un tărâm atât de comun...
O terasă, într-o noapte toridă de vară,
ideea de a te răcori în oraş pe înserate
mă inundă într-un mod firesc şi îmi mai iau un timp de meditaţie...
Aştept un chelner care nu mai ajunge
în bucătăria mea unde pluteşte un aer greu
Şi mă las dusă de un val nefiresc...
