opus - life is live 1985

Life is live

E incredibil câte lucruri frumoase se pot întâmpla în viaţa unui om într-o zi de luni.Astăzi am vrut să văd doar partea frumoasă a lucrurilor şi am finalizat experienţa cu zâmbetul pe buze.
Am primit un căţeluş.E adorabil.
M-am bucurat de ploaie la ora 7, aşteptând sub umbrelă cu căciula trasă pe ochi, un binevoitor care a şi apărut într-un final.
Mă bucur că sunt înconjurată de prieteni, nu mulţi, dar de cei ce contează.
Viaţa e frumoasă, uneori

Pentru ei-zmei, pentru ele-stele

Mă gândesc la ei ca la nişte zmei

Şi la ele, ca la nişte stele...

Cum oare aş putea pleca?

Cum oare m-aş înstrăina?

Când ştiu că într-o zi toţi vor ceda,

De pe acest pământ şi m-or uita,

Iar acum din plin aş profita

De toată dragostea ce mă-nplineşte

De iubirea lor ce mă-ncălzeşte...

Oricând vreau să le mulţumesc,

Acum când simt că nu-i târziu,

Acum când ştiu că pot să scriu,

Să las părinţilor o carte,

Căci e iubire, nu sunt şoapte.

Zâmbiţi, vă rog!

Ce să mă fac cu mine,

De unde ştiu cum e mai bine?

Să mă prefac, să stau aşa,

Să aştept poate venirea ta,

Să nu mai trag de timp,

Să nu încerc să-l schimb.

Să las inima mea,

Să savureze clipa

Şi-apoi să mă prefac,

Să mă transform în drac

Şi să mai stau aşa,

Pân'o veni iarna cea grea

Şi frigul să-l îndur,

În haina făr' de cusur

Ce stă pe-o etajeră

La înălţimi, în sferă

Şi-mi face o chemare,

La nunta mea cea mare

Unde vei fi prezent.

Tu, Soare inocent,

În lunile de iarnă,

Să mai aştept s-adoarmă

Şi stelele pe cer.

Când simt că vreau să zbier,

Să nu mă vezi aşa,

Să nu şti cum e iubita ta.

Când luna e pe boltă,

Tu vei primi o soldă

Şi nu o irosi pe mine,

Căci nu ştiu cum e mai bine,

Iar de n-oi putea,

Un zâmbet să îmi pui.

Vei căuta să-mi cumperi,

Unul haihui.

I'm sorry...

"De la lume adunate şi-napoi la lume date."

Învingător, învingătoare...

Dacă sunt nemuritoare,
Mă consemn în vingătoare
Şi te chem printr-o strigare...
Nu doare.

Şi dacă lupta o câstig,
Jur c-o să construiesc un dig
Peste marea suferinţă.
Mai am credinţă.

Ştiu că vrei o cuvântare...
Nu o ţin căci iar mă doare
Sufletul meu parcă moare,
Nu-i soare.

Dacă jocul nu-i pierdut,
Mai am multe de văzut
Şi apoi iar n-am ştiut,
Că te-am reţinut.

Pe drum ai lăsat doar fum
Şi în suflete doar scrum,
Iar ultima ta dorinţă
E-n suferinţă.

Şi lacrimi nu mai pot vărsa,
Pentru că jocul e aşa...
De-o natură mai grotească,
Împărătească.

Când vorbeşte vinul pentru mine...

Dacă ai ştii ce înseamnă fiecare plecare,
Dac-ai putea să-mi mai acorzi o ultimă-ncercare,
Aş mai avea la ce visa, la ce spera,
Dar doare...

Şi iarăşi mă trezesc în pustiu.
E 1 noaptea şi nu ştiu dacă mai eşti viu...
Aş vrea să-nlocuiesc cana de vin,
Cu-n spin.

Dacă toată puterea mea s-ar concentra spre tine,
Fii sigur că aceasta nu-i de bine.
Şi aş da orice..aş vrea să rup
Din tine.