Shadows

Sunt persoane în viața ta pe care nu le poți ignora, pe care nu ai cum să le uiți, pe care oricât îți propui să nu le mai iubești, sentimentul te trădează.
Ești conștient că ceea ce a fost nu va mai fi, că persoana respectivă aparține trecutului și oricât de mult ai vrut să o uiți, există posibilitatea să o vezi pe stradă și să-ți declanșeze trecutul.Să-ți aducă trecutul în prezent și să te tragă înapoi.Știi că persoana în cauză nu va mai fi niciodată ce a fost cândva.Deși pentru o clipă ți-ai dori să reaprinzi flacăra, îți amintești că nu merită și că viitorul îți surâde (sau nu).Îți vin în minte primele clipe frumoase, apoi sfârșitul și momentele mai puțin drăguțe…
La primul contact imperfect cu privirea celuilalt ai un moment de ezitare, intri în panică, brusc ți se îngreunează respirația, se poate chiar să tremuri.Ceea ce urmează e mai complicat.Te gândești cum să reacționezi, iar apoi îți dai seama cu cine stai de vorbă: iubirea din adânci tinereți.
Intri confortabil în discuția absurdă, te bucuri de complimentele aruncate-n vânt (doar știi cu cine ai de-a face) și fără să-ți dai seama îi spui la plecare “mai vorbim…”
Partea tragică : ți-a întors ziua pe dos și ajungi la concluzia că sunt sentimente care nu pot fi degradate nici de timp,nici de despărțire.

Arta(27-02)

Când se transformă nesiguranță-n bucurie?
Există șanse să mai scap de euforie?
Poate totul e doar un mister
Sunt vie, deci trăiesc și încă mai pot să sper.

Sau poate totul e în spatele cortinei...
O pieasă de teatru atât de bine jucată,
Ascunsă în spatele critic al retinei.
Viața, o piesă de teatru prost redactată.



Să lupți zi de zi cu tine,
Să crezi că mâine poate fi mai bine.
E o piesă nouă ce-ți mângâie auzul,
Ce curge prin vene și mărește impulsul.



Poți să-i ții piept și poți să răzbați
Printre acești mulți îngâmfați?
Privești niște pete adânci de culoare.
E doar o pictură ce niciodată nu moare.



Iar acum poți să te contopești.
Nu-ți trebuie timp să te mai gândești!
Arta e numai pentru tine, de o găsești
Important este s-o prețuiești.

Ieri, azi, mâine

Tot ce cuprind este tăcere,
Tot ce ating este plăcere,
Tot ce văd este durere,
Tot ce cred e o părere?

Fiecare minut e o binecuvântare,
Fiecare suflet e o lumânare,
Fiecare viaţă e plină de cântare,
Fiecare clipă se pierde în uitare?

Orice bucurie se naşte din uimire,
Orice gând devine amintire,
Orice reuşită precedă o sclipire,
Orice fiinţă primeşte mântuire?

Ieri a fost un vis.
Ieri am stat închis.
Ieri era să zbor.
Ieri era să mor.

Azi sunt implinit.
Azi am reuşit.
Azi am prins curaj.
Azi ies din miraj.

Mâine o să sper.
Mâine o sa zbier.
Mâine o să cred.
Mâine n-o să pierd!

Orice se naşte din iubire…?
A fost ieri,
Trăieşte azi,
Dar mâine e dezamăgire…

Dorul

Ce-o fi şi dorul?Călătorul...
Un gând din umbra ta robustă.
O convingere ce astăzi se îngustează.
Un minut fără resentiment;
O viaţă fară agrement.

Căci totul este aşa cum vrei
Şi dorul poţi să-l metamorfozezi, în zmei.
Numai iubirea e eternă,
Iar tu eşti necesar ca o epidermă,
Ce chiar în clipele de faţă,
Se descompune şi nu-mi dă viaţă…

Aaaaa...Doru'?Înşelătoru’?
Îmi dă senzaţia că mă destram;
În secunda în care eu nu te mai am,
Iar tot ce ar putea fi firesc,
E doar o trăire pe care nu ţi-o doresc.

Şi că veni vorba de dor,
De sentimentul în care simt că mor…
Căci uneori şi viaţa e un dor,
Păcat că acest dor nu-i călător...
Iar atunci, trăiţi veşnic, oricum veţi muri.
Atunci când nici dorul, nici viaţa, nu va mai fi.

Superficial

Nu era soare.Aveam o cafea în mână şi nu aveam nevoie de mai multă căldură.Mă îndreptam spre nicăieri şi eram curpinsă de un sentiment inexplicabil.Nu ştiu dacă eram fericită, nu ştiu dacă eram împlinită, dar cu siguranţă eram eu cu mine, cu dorinţele mele, cu aspiraţiile mele, cu gândurile mele şi cu tine.Eşti mereu acolo, ai colţul tău.
Îmi savuram cafeaua dulce, amară.Capacul nu a fost fixat şi cateva picături au îndrăznit să-mi deranjeze mâna aproape îngheţată.Nu mai conta atâta timp cât inima era în flăcări.
Priveam Mureşul.Era singurul care îmi atrăgea atenţia la început.Apoi am desluşit copacii.Sărmanii…goi în toiul frigului năpraznic.Le lipsea pătura de omăt, pe cale de a se evapora.Erau mulţi şi parcă nu le păsa de tot ce li se întâmplă.Chiar dacă erau marginalizaţi, neobservaţi, ei tot acolo au rămas.
Printre ei se ivi un brad.O sursă de inspiraţie pierdută, o poveste ascunsă a imaginaţiei, un gând sclipitor, dar pierdut.Era singur în mulţime.Nu-l observase nimeni, până la mine.Era îmbrăcat, era încărcat de semnificaţie, era un semn în lumea aceasta fără scrupule…”Am văzut, dar n-am înţeles…am citit, dar n-am reţinut nimic…”

Încă mai eşti acolo?!

Te caut azi în gândul meu
Te caut azi, căci îmi e greu
Şi azi mai mult ca ieri
Şi mâine mai mult ca-n alte primăveri.

Fără tine sunt pierdut?
Crezi că astăzi n-am putut,
Să te arunc din viaţa mea?
Dar mai e sufletul, iar el nu vrea!

Căci numai el ştie cum e această bucurie
Şi doar el mai poate confirma
Că tu ai fost unic în clipa mea.
Dar totul s-a degradat,când viaţa tu mi-ai ruinat…

Şi crezi că totul e o poezie?
Crezi că viaţa mea se rezumă la o prostie?
Poate totul e firesc, nu pot şti,
Iar singurătatea nu o pot iubi!

Cum mă străpunge azi această durere,
Ce e atroce ca o fiară cuprinsă de plăcere.
Ce pot să îmi doresc mai mult decât să am
O clipă în care să-mi pierd tema şi să fiu iar calm.

Întunericul e frumos, ca tine, ca o cortină
Ce cade uneori şi mă trezesc în lumină.
Dar aici nu e loc şi pentru mine
Chemarea nopţii, vine de la sine!

Ştiam că aici o să te găsesc acum
Ştiam că atunci când o să pleci, vei lăsa dâre de fum…
Şi mâine să fii mai cumpătat
Şi azi să n-ai impresia că te-am uitat!

Suspin de dor

Şi azi dorm pe patul răvăşit,
Iar soarele a apus de mult...
Eu nu pot să accept un alt sfârşit
Totul e mort şi trist şi ofilit.

Mă plimb agale-n gândul meu
Şi o mică parte se destramă.
Eu mai cred în al meu Dumnezeu
Şi somnul lin, mă cheamă.

Spre tine azi eu mă îndrept,
E tainic şi totul e tăcere.
Pământul întreg este cuprins
De clipe pline de durere.

Viaţa însăşi e un răspuns,
Al întregului calvar ce te-a răpus
Şi apoi cobor din visul meu, de sus
Căci la culcare eu m-am dus...

Dar cum puteţi voi dormi?
Ce fiu al nopţii pot eu fi?
Când dorul plange şi mă cheamă
Sub aripa de chin şi teamă.

Şi ştiu că azi nu sunt pierdut
Căci clipa mai mult a ţinut
Şi dorul l-am înstrăinat
În acest răsărit, curat.

Iar dacă fericirea e un simţământ permanent,
Rasăritul e clipa fără resentiment.
Căci numai somnul e placere
Şi visul neîmplinit este durere.


PS:Mulţumesc Mihai!