Drama unei păpădii

Aș vrea...

Hai să culegem amintiri deșarte;
Aș vrea acum să împărțim aceeași carte.
Când ploaia-mi udă trupul rece
Tot ce-a rămas, mâine va trece.

Hai să mai prindem stele pe retină;
Aș vrea să ne iubim fără cortină.
Ieri ai suflat în păpădii,
Știam că azi n-o să mai vii.

Hai să zburăm în bătaia soarelui;
Aș vrea să cânt balada gândului.
Acum numai clipa s-a risipit,
Iubirea-i veșnică, făr’ de sfârșit.

Hai să ne contopim cu iarba;
Aș vrea așa să-ți fie vorba,
Căci cifra opt e infinitul
Și alta ne-a fost sfârșitul.

Hai să ne iubim pentru ultima dată;
Aș vrea să fi aici, ce soartă.
Nimic nu e întâmplător,
Doar totu-i trecător...

Hai la ultima chemare;
Nu aș vrea să fie ultima strigare.
Timpul trece și clipa-i moartă,
De-am fost impulsivă, mă iartă!