
Simt cum mă descompun
şi aripa ta nu mă mai ocroteşte.
Bate un vânt puternic peste pleoapele mele
şi le va închide,
atunci când sentimentele vor zbura
într-o altă dimensiune...
acolo unde sunt doar eu şi norii.
Am venerat norii timp de o secundă şi...
şi am văzut ce e iubirea,
dar a trecut.
Acum a apus soarele şi mă aflu în acelaşi loc unde
o păpădie mă strigă pe nume.
Mai târziu am aflat că te cunoaşte.
E firavă, ca tine
şi mi-a trecut prin minte s-o iau acasa
însă se va ofili pe drum.
Aşa, ştii tu, cum s-a ofilit totul...
imi place mult poezia. doar ca... stii tu... nu mai zic nimic:)
RăspundețiȘtergeresa fii iubita de cine trebuie!
o poezie reusita...Felicitari!
RăspundețiȘtergereMultumesc!:)
RăspundețiȘtergere