Octombrie, e răcoare, chiar plouă...iar eu aprind o lumânare, suflu in chibrit şi mă gândesc la tine!Iar tu?Acelaşi om nehotărât, lipsit de răspunsuri şi iubit de mine!Eu?Aceeaşi fiinţă plăpândă, firavă, melancolică şi mai nou chiar tristă...să spun că tu-mi aduci tristeţea?M-aş amăgi singura cu aceste mărunte cuvinte!
Parcă tu trebuia să fii responsabil cu fericirea mea, cu starea mea de bine, de bucurie şi seninătate!?E atât de indirect tot ce mi se întâmplă sau oare ni se întâmplă?Iar eu, plină de întrebări?Visez la ziua în care o să am răspunsurile...
De ce sunt atât de curioasă de ceea ce simţi tu?De ce am un sentiment de frică?Oare e constructiv?Ar putea fii...ce e şi iubirea asta:o încleştare a două spirite însetate de linişte şi de frumos?Interesant, încep să văd doar partea negativă şi asta mă deprimă...şi încă mai plouă...ce stare...Bacoviană....