"Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea."

joi, 20 octombrie 2011

Vechituri


A trecut o vreme de când nu ne-am vorbit
Şi-a rămas în urmă un gol infinit ...
Clipe, amintiri, trăiri şi nevorbiri.

E cu adevărat stupid să zic că te-am părăsit,
Când la plecare sufletul mi-a fost răvăşit.
Acum te chem din nou şi nu-i un „Bun venit!”

Aş vrea doar să mai ştii că te-am privit,
Nu într-o poză prăfuită, e vorba de o clipă veştejită,
Iar atunci mi-am dat seama c-am greşit.

Putea fi altfel, dar m-am păcălit
Şi-mi cer iertare dacă vreodată te-am rănit.
A fost un simplu joc de te-am iubit ...

marți, 9 august 2011


Toate sunt detalii dragule ... detalii, iar esenţa parcă îmi scapă printre degete.Mă chinui să o găsesc.O simt, o vreau, dar parcă ei îi place să se lase căutată.

Momente speciale şi atingeri întârziate.Ne ascundem, ne regăsim, murim şi renaştem împreună.

Cort şi iarbă.Soarele ne găseşte în acelaşi loc unde păsărelele ciripesc şi chitările zdrăngănesc.Îmi amintesc totul şi nimic.Versuri cu subînţeles, zâmbete ascunse şi râsete colorate ne îmbracă după lăsarea serii.

La prânz o să vreau sărăţele.E mult prea dulce existenţa ca să optez pentru prăjitură.

Atât!Şi-o cană cu vin.

duminică, 10 iulie 2011

Terasa sufletului meu noaptea

Am crezut că te iubesc,
dar m-am trezit şi m-am spălat pe ochi când,
de la o vreme am început să sorb dintr-o cană
imprimată cu un tablou semnat Van Gogh...
îl privesc şi-mi permit să zbor timp de o secundă
însoţită de mireasma cafelei negre şi amare,
pe un tărâm atât de comun...
O terasă, într-o noapte toridă de vară,
ideea de a te răcori în oraş pe înserate
mă inundă într-un mod firesc şi îmi mai iau un timp de meditaţie...
Aştept un chelner care nu mai ajunge
în bucătăria mea unde pluteşte un aer greu
Şi mă las dusă de un val nefiresc...

luni, 13 iunie 2011

Încă sunetul boem al străzilor vieneze îmi mângâie auzul...

Totul a început atunci când trenul a garat.Am pus piciorul pe pământ nou.Am părăsit locul din tren, loc pe care probabil au mai stat încă câteva milioane de călători dornici de a vizita oraşul, de a-l simţi.Eram pierdută în spaţiu, dar fericită şi împlinită, văzându-mă acolo, visul meu devenise realitate.

Ies de pe peron şi intru într-o gară modestă, dar încărcată de spirite necunoscute.Mă uit în jur şi mă văd singură.Singură într-o ţară necunoscută, neştiind limba, fără o hartă a oraşului, cu câţiva bani în buzunar.Mă gândesc să iau metroul.Nu, e prea complicat, vroiam să simt pulsul oraşului.Încercam să găsesc o ieşire din gără spre "undeva".

Romantismul, clasicul şi bunul gust al aerului îmi inundă plămânii încă de pe Mariahilferstrasse.Am ştiut că o să mă îndrăgostesc de acest oraş, iar atunci poate te întrebi cum e posibil să te îndrăgosteşti de un loc?Îţi răspund tot eu, călătorul neiniţiat: da, poţi, iar aici a fost dragoste la prima vedere!E ca atunci când vezi perechea ideală de pantofi într-o vitrină şi rămâi acolo gândindu-te cum să îţi faci economii să-i poţi cumpăra cât mai repede!Chiar dacă bulevardul e dedicat cumpărăturilor, înţesat cu magazine, sentimentul pe care ţi-l dă e cunoscut, te simţi ca acasă.

Şi acum când pun impresii pe-o hârtie, mă visez acolo, aşa cum tu îţi visezi iubirea vieţii tale. Uneori euforia pune stăpânire pe imaginaţia-mi colorată şi mă poartă în cele mai misterioase locaţii ale oraşului.Oraşul e inima, iar eu sângele ce trece prin artere ca într-un tramvai nou, cu călători civilizaţi, unde eu privesc pe fereastra bătută de ploi şi citesc pe un afiş deteriorat "I love Vienna".

Apoi am luat-o la pas şi parcă pictam străzile cu mersul meu.Aveam în minte o poveste.Eu, personajul principal şi oraşul, cel mai bun prieten.Aş fi vrut să pot scrie romanul pe foile de asfalt viu, să rămână impresiile mele peste veacuri aşa cum a rămas Palatul Schonbrunn, un punct turistic important al Vienei.

Exploratorul din mine căuta locuri ne mai văzute, necunoscătorul încerca să afle lucruri noi, turistul descifra harta oraşului, iar eu, omul, creionam în minte chipurile trecătorilor.Oameni grăbiţi, prinşi în cotidian, care treceau pe lângă acele monumente, călcau arta, ignorau frumuseţea oraşului, în goana lor după vânt.

Obosită, după o zi lungă dedicată vizitării oraşului, după o zi în care am retrăit istoria Imperiului Austro-Ungar, mi-am exersat imaginaţia, mi-am delectat auzul şi mi-am potolit poftele culinare la un restaurant cu specific vienez, aşteptam ca soarele să se ascundă pentru a putea vorbi cu felinarele.Mă simt ca un spion în misiune, iar acestea sunt sursele ideale pentru a mă informa.Numai ele cunosc tainele oraşului, iar eu sunt persoana potrivită pentru o destăinuire.Sunt obiectivă, critică şi omniprezentă.

-va urma-

vineri, 13 mai 2011

Vremea

Atingeri pierdute-ntrun verde hazliu
Şi tremură norii căutând acel loc pustiu.
Ei nici nu mă ştiu, dar ar vrea
Să mă cunoască aşa, ar putea.

Despre cine vorbeşte iar vântul,
El nu ştie că mai sus de el e gândul?
Şi mă cheamă cu sete, instigă,
O pană de soare mă strigă.

Pe nume-mi spune şi mă alintă,
Vântul, băiatul de ghindă
Şi-l aştept cuprinsă de dor,
În fiece vreme, aici la izvor.

Unde curge lumina în vene
Şi picuri de rouă se preling înspre gene.
Mă tem de pierdere ca atunci când tună,
Mă contopesc cu pământ după furtună.


PS:"Astăzi e vineri, 13 Mai 2011. Soarele a răsărit la 6:05 dimineaţa şi a apus la 8:58 după-amiaza."

marți, 3 mai 2011

The hours

“Dear Leonard, to look life in the face … always to look life in the face, and to know it for what it is. At last, to know it, to love it for what it is, and then … to put it away. Leonard … always the years between us, always the years … always … the love … always … the hours.”

The Hours - Michael Cunningham(book)
The Hours - directed by Stephen Daldry and starring Nicole Kidman, Meryl Streep, Julianne Moore and Ed Harris.(film)

P.S. I'm sure you will enjoy watching/reading this film/book but bring a box of tissues!

miercuri, 13 aprilie 2011

Trânteşte-mă-n culoare

Aş vrea în braţe să te strâng şi-mi scrâşnesc dinţii,

pentru că mi-ai spus să mă opresc.

Două limite.

Una superioară, tinde la infinit şi e îndreptată spre nori,

iar alta inferioară, bine ascunsă,

o păstrez pentru mine.

Te mai visez, te mai chem

şi chiar mai oftez cu gândul departe.

Mai scriu, mai adun, mai culeg,

Pregătesc gânduri încinse în şoapte.