Aş vrea în braţe să te strâng şi-mi scrâşnesc dinţii,
pentru că mi-ai spus să mă opresc.
Două limite.
Una superioară, tinde la infinit şi e îndreptată spre nori,
iar alta inferioară, bine ascunsă,
o păstrez pentru mine.
Te mai visez, te mai chem
şi chiar mai oftez cu gândul departe.
Mai scriu, mai adun, mai culeg,
Pregătesc gânduri încinse în şoapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu