Şi tremură norii căutând acel loc pustiu.
Ei nici nu mă ştiu, dar ar vrea
Să mă cunoască aşa, ar putea.
Despre cine vorbeşte iar vântul,
El nu ştie că mai sus de el e gândul?
Şi mă cheamă cu sete, instigă,
O pană de soare mă strigă.
Pe nume-mi spune şi mă alintă,
Vântul, băiatul de ghindă
Şi-l aştept cuprinsă de dor,
În fiece vreme, aici la izvor.
Unde curge lumina în vene
Şi picuri de rouă se preling înspre gene.
Mă tem de pierdere ca atunci când tună,
Mă contopesc cu pământ după furtună.
PS:"Astăzi e vineri, 13 Mai 2011. Soarele a răsărit la 6:05 dimineaţa şi a apus la 8:58 după-amiaza."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu