"Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea."

duminică, 15 august 2010

Vânt


Simt cum mă descompun
şi aripa ta nu mă mai ocroteşte.
Bate un vânt puternic peste pleoapele mele
şi le va închide,
atunci când sentimentele vor zbura
într-o altă dimensiune...
acolo unde sunt doar eu şi norii.
Am venerat norii timp de o secundă şi...
şi am văzut ce e iubirea,
dar a trecut.
Acum a apus soarele şi mă aflu în acelaşi loc unde
o păpădie mă strigă pe nume.
Mai târziu am aflat că te cunoaşte.
E firavă, ca tine
şi mi-a trecut prin minte s-o iau acasa
însă se va ofili pe drum.
Aşa, ştii tu, cum s-a ofilit totul...

3 comentarii: