21910

Când o să mor, să nu te-ntrebi de ce-am murit.
Când o să plec, să nu te-ntrebi cu ce-ai greşit.
Când te-oi lăsa pe acest pământ aşa,
Să nu te-ntrebi ce-a fost în mintea mea.

Atunci pământul mi-a fugit de sub picioare
Şi am simţit ce mult şi rău mă doare
Indiferenţa sufletului, oare...
Tăcerea gândului îmi pare, fără soare.

Şi clipele se scurg încet.
Alerg să prind un loc în acest duet,
Dar se pare că n-am noroc.
Visul dispare fără urmă şi nu mai pot...

Ce o să fac cu viaţa mea,
Ce sens mai poate ea avea aşa?
În ultimul hal de suferinţă,
Tot ce-mi impun e o clipă de căinţă...

Şi unde sunt toate acele amintiri,
Toate visele noastre, neîmpliniri...
Şi cade o tăcere cruntă.
Mă tem c-o să devin o muribundă...