Nu-mi eşti indiferent şi nici nu pot să fiu la mijloc.Află că prietenele mele nu sunt de vânzare şi corpul meu nu e luna, iar buzele mele nu sunt hârtia ta igienică.
Acoperă-mă cu îmbrăţişările tale calde şi apoi aruncă-mă la gunoi.Ştiu că mă vrei şi apoi pleci, pentru că te aşteaptă în camera alăturată.Da, e ea!
Am hotărât să nu mă complac în această penibilă situaţie.O să încerc să fac ceva pentru tine, deşi...nu ştiu.E un haos în capul meu şi nu ştiu să-l manipulez sau poate sunt doar într-o criză adolescentină, sau ce-o mai fi şi asta...
Şi cum te aşteptai să reacţionez?Ce ai fi vrut să fac?Să te sărut în frunte?Să-ţi mulţumesc că mi-ai dat aripi şi apoi le-ai tăiat din trunchi, ca să fii sigur că nu o să mai pot zbura vreodată...
Acum sunt o pasăre bolnavă, dar azi nu-mi plâng de milă!
Sunt doar eu cu mine şi cartea pe care o citeam atunci, chiar dacă eram în preajma ta şi nu e cine ştie ce de ea, devenise genială!
O seară frumoasă, prietenul meu drag!
:))
RăspundețiȘtergere