Doamna B nu a murit.

Pentru că doamna B nu a murit, povestea continuă cu scrisorile lui pentru ea.Sper să nu-l supăr atât de tare publicând-o.


Expeditor: El

Destinatar: Doamna B

13.05.2009

Dragă B,

Ştiu că te-am lăsat supărată în seara asta, dar te rog să mă crezi că nu am făcut-o intenţionat.Probabil că te supără când vorbesc mai direct şi mai ales te deranjează foarte tare când deschid anumite subiecte, cum ar fi...ştiu eu.Bine, sincer să fiu nici eu nu ştiu ce te-a deranjat aşa tare.Deja erai într-o stare cam naşpa şi am venit şi eu.Totuşi nici eu nu mă simt bine acum, cu toate că tu ai spus „lasă, nu te mai gândi la mine”.
Nu am cum să nu fac asta.Ţi-am spus, dacă te consideram o oarecare, mă puneam să dorm liniştit, dar nu-mi place să-mi supăr prietenii sau prietenele, pentru că nu am un caracter murdar.Tu, nu ştiu, cu sau fără voinţă, îmi eşti aproape.Contează mult să ai prieteni în ziua de azi cu care să poţi discuta orice.Îi fi tu mai rebelă, dar atâta timp cât mă consideri prieten, mi se pare foarte normal să-mi spui ce te supără.Cred că te-ai supărat cel mai tare că m-am luat de domnul V, nu?
În fine, să trecem peste.Uneori mai spun în glumă multe lucruri, dar până să-ţi spun că glumesc, tu le iei deja în serios.
Dacă stau bine să mă gândesc e posibil să vin şi eu pe la Arad prin toamnă.Încă nu ştiu.Mă gândesc.Mai stau să văd cum decurg lucrurile.Dacă merg bine, totul e posibil.Momentan mai am ceva treburi prin Piteşti, apoi prin Bucureşti, iar după ce le termin, timpul îmi va permite.
Ţi-am spus că îmi place foarte mult să mă plimb.Cred că mai stau în ţară până la anu', căci din ianuarie sunt aşteptat în Grecia.Am un unchi stabilit de 10 ani acolo. M-a chemat, dar nu am putut ajunge şi a mers tata în locul meu.A stat două luni.A zis că e frumos pe insula Creta, s-au distrat.
La malul mării cum să nu te distrezi tu 10 zile.Da' nu prea e bine să te bagi în seamă cu băieţii pletoşi şi cu bocanci, de alta, dar dacă se descalţă îţi strică distracţia.
B, pe bune, nu ştiu ce să-ţi scriu.Ştii că mă simt foarte rău.E deja 1 şi ceva.Mă gândesc să stau treaz până la 4, să-mi iau tratamentul.E urâtă, zău, gripa asta.Plus că nu-ţi mai spun cum m-am simţit în seara asta după ce am vorbit cu tine.Ideea e să-ţi dai tu seama că n-a fost cu intenţie.Ştiu că nici tu nu erai în toane bune şi nu ai vrut să-mi spui de ce.Ai dat vina pe atmosfera din cameră.Era întuneric, nu?Ha ha...te cred.Ceva probleme pe la şcoală, nu ştiu...Uneori e bine să discuţi cu un prieten.
Nu ştiu ce o să înţelegi din ce ţi-am scris.Sunt obosit, supărat şi bolnav, dar am promis că scriu.Am reuşit şi acum depinde doar de tine.
Ai grijă de tine, BOTIC RĂSFĂŢAT !

PS: Scuză-mi scrisul.Nu am altul.

Cheamă-mă când ai nevoie de mine.
Caută-mă când cerul e împânzit de nori.
Alintă-mă când soarele mă iubeşte.
Strânge-mă când nu mai pot şi izbucnesc.
Aprinde-mi focul când simţi frigul cum îmi îngheaţă trupul rece.
Închide-mi uşa, pune zăvorul şi nu lăsa căldura trupurilor noastre să dispară.
Pune lemne pe foc în colţul meu de rai din inima ta.
Alintă-mă când nu mai ştiu cine sunt, ori cum mă numesc.
Dă-mi mâna atunci când sunt pe marginea balconului bătut de ploi şi de ochii tăi.
Rupe-mi hainele când sunt ude de lacrimile din oceanul amărăciunii.
Totul sau nimic.
Acum sau niciodată.
Iubeşte-mă!

21910

Când o să mor, să nu te-ntrebi de ce-am murit.
Când o să plec, să nu te-ntrebi cu ce-ai greşit.
Când te-oi lăsa pe acest pământ aşa,
Să nu te-ntrebi ce-a fost în mintea mea.

Atunci pământul mi-a fugit de sub picioare
Şi am simţit ce mult şi rău mă doare
Indiferenţa sufletului, oare...
Tăcerea gândului îmi pare, fără soare.

Şi clipele se scurg încet.
Alerg să prind un loc în acest duet,
Dar se pare că n-am noroc.
Visul dispare fără urmă şi nu mai pot...

Ce o să fac cu viaţa mea,
Ce sens mai poate ea avea aşa?
În ultimul hal de suferinţă,
Tot ce-mi impun e o clipă de căinţă...

Şi unde sunt toate acele amintiri,
Toate visele noastre, neîmpliniri...
Şi cade o tăcere cruntă.
Mă tem c-o să devin o muribundă...

Today...

Sanity comes when you least expect it!

Ce se întâmplă când îţi moare muza?Când pur şi simplu nu mai trăieşte prin tine şi devine un oarecare ?

Scriu de pe lună!

Nu-mi eşti indiferent şi nici nu pot să fiu la mijloc.Află că prietenele mele nu sunt de vânzare şi corpul meu nu e luna, iar buzele mele nu sunt hârtia ta igienică.
Acoperă-mă cu îmbrăţişările tale calde şi apoi aruncă-mă la gunoi.Ştiu că mă vrei şi apoi pleci, pentru că te aşteaptă în camera alăturată.Da, e ea!
Am hotărât să nu mă complac în această penibilă situaţie.O să încerc să fac ceva pentru tine, deşi...nu ştiu.E un haos în capul meu şi nu ştiu să-l manipulez sau poate sunt doar într-o criză adolescentină, sau ce-o mai fi şi asta...
Şi cum te aşteptai să reacţionez?Ce ai fi vrut să fac?Să te sărut în frunte?Să-ţi mulţumesc că mi-ai dat aripi şi apoi le-ai tăiat din trunchi, ca să fii sigur că nu o să mai pot zbura vreodată...
Acum sunt o pasăre bolnavă, dar azi nu-mi plâng de milă!
Sunt doar eu cu mine şi cartea pe care o citeam atunci, chiar dacă eram în preajma ta şi nu e cine ştie ce de ea, devenise genială!
O seară frumoasă, prietenul meu drag!