Acum râd, uitând că în a doua zi am plâns. Glumesc cu colegii mei şi am sentimentul că am găsit licoarea pentru toţi profesorii, dar mai ales cheia labirintului.Ştiu ce aşteaptă fiecare profesor de la mine.Ne-am descoperit reciproc prin interacţiune si comunicare.Nu mă mai gândesc la cât o să stau singură ,ci cât de alese sunt discuţiile mele cu colegii şi cât de inteligente sunt intrebările adresate profesorilor.
Astăzi ,în drum spre liceu ,am realizat că nu mi-am pierdut încrederea în forţele proprii,că merită să rămân pe poziţii ,liceul este drumul spre realizarea mea ca individ ,un prieten care mă formează ,mă sprijină ,mă ajută ,pot să-i cer un sfat ,deşi nu e palpabil şi vizibil,voi primi multe îndemnuri care provin din subconştientul meu în curs de maturizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu