Te iubesc, fraiere...chiar te iubesc?Nici eu nu ştiu, crede-mă!Dar acest sentiment de nesiguranţă mă frământă, mă tulbură, mă face să nu mă pot concentra la testul de la matematică, să privesc pe fereastră în ora de fizică, să visez, cu ochii deschişi, la ce?...la o certitudine, la o clipă în care mă voi simţi împlinită.
Ştii că vineri am fost cea mai ferictă persoană de pe planetă?Ştii că prind aripi langă tine?De ce mă chinui?De ce nu poate fi totul aşa cum am visat eu?
Cam multe întrebari, iar din păcate, răspunsul e la tine...mai pot doar să aştept!Nu ştiu ce şi pentru cât timp, dar numai gâdul că toată povestea are legatură cu tine, îmi dă speranţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu