"Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea."

luni, 1 februarie 2010

Nădejde - i-aş mai spune şi Speranţă




Oricât de departe ai fii acum, oriunde ai fii,
vreau să ştii,
că deşi totul e împotriva mea
eu pentru noi mereu voi lupta,
pentru dragostea ta,
pentru ultima clipă din viaţa mea...

Dacă ar fi să mor, locul ar fi,
în braţele tale.
Atât de cald, atât de bine,
Un singur dor mai am în mine,
Iar acela e pentru tine...
Nu pot să mă gândesc acum decât la tine!

E un întreg atât de bine conturat.
E efemer, dar e pictat
cu roua eternităţii şi zâmbetul fraternităţii.
În plin proces de suprimare,
speranţa,
singura care nu moare!

Oricât de mult aş vrea,
în braţe să te strâng...
Pe drumul meu e numai fum
Şi-n pulbere eu plâng,
deşi gândul meu e la tine;
nădejdea-i acum sufletul din mine!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu