Şi azi dorm pe patul răvăşit,
Iar soarele a apus de mult...
Eu nu pot să accept un alt sfârşit
Totul e mort şi trist şi ofilit.
Mă plimb agale-n gândul meu
Şi o mică parte se destramă.
Eu mai cred în al meu Dumnezeu
Şi somnul lin, mă cheamă.
Spre tine azi eu mă îndrept,
E tainic şi totul e tăcere.
Pământul întreg este cuprins
De clipe pline de durere.
Viaţa însăşi e un răspuns,
Al întregului calvar ce te-a răpus
Şi apoi cobor din visul meu, de sus
Căci la culcare eu m-am dus...
Dar cum puteţi voi dormi?
Ce fiu al nopţii pot eu fi?
Când dorul plange şi mă cheamă
Sub aripa de chin şi teamă.
Şi ştiu că azi nu sunt pierdut
Căci clipa mai mult a ţinut
Şi dorul l-am înstrăinat
În acest răsărit, curat.
Iar dacă fericirea e un simţământ permanent,
Rasăritul e clipa fără resentiment.
Căci numai somnul e placere
Şi visul neîmplinit este durere.
PS:Mulţumesc Mihai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu