Dorul

Ce-o fi şi dorul?Călătorul...
Un gând din umbra ta robustă.
O convingere ce astăzi se îngustează.
Un minut fără resentiment;
O viaţă fară agrement.

Căci totul este aşa cum vrei
Şi dorul poţi să-l metamorfozezi, în zmei.
Numai iubirea e eternă,
Iar tu eşti necesar ca o epidermă,
Ce chiar în clipele de faţă,
Se descompune şi nu-mi dă viaţă…

Aaaaa...Doru'?Înşelătoru’?
Îmi dă senzaţia că mă destram;
În secunda în care eu nu te mai am,
Iar tot ce ar putea fi firesc,
E doar o trăire pe care nu ţi-o doresc.

Şi că veni vorba de dor,
De sentimentul în care simt că mor…
Căci uneori şi viaţa e un dor,
Păcat că acest dor nu-i călător...
Iar atunci, trăiţi veşnic, oricum veţi muri.
Atunci când nici dorul, nici viaţa, nu va mai fi.