3 culori

-Mama, te văd în trei culori!
-Stai liniştită, totul va fi bine.
-Mama, te iubesc, mama...te iubesc, te iubesc...
-Şi eu te iubesc.
-Ştii, nu te văd bine.Ai patru ochi!
-Linişteşte-te!Închide ochii.

O zi ca oricare alta.Nimic deosebit.O uşoară depresie în aer, nevoia de izolare mă ţinea în casă.Citeam, mă plictiseam.Tocmai citisem horoscopul:dacă vei ieşi din casă, eşti predispus la accidente; vei primi bani din partea unui persoane din familie, mai în vârstă.Prostii.Mi se făcuse foame şi am iesit să mănânc.După ce am terminat de savurat prânzul de la ora 16, am mers să arunc oasele la câine.
Tristeţea plutea în aer şi nevoia unei atingeri s-a transformat într-un coşmar...aici se rupe firul:
Sânge, medic, vaccin, pansamente, bunica, bani, maşină, spital, aşteptări, România, medic, asistentă, atelă, analize, întrebări, lacrimi, sperietură, pijama, anestezie, operaţie.

-Vreau să dorm mai repede!
-O să adormi imediat.
-Nu-mi luaţi atela?
-Nu-ţi fă griji, după ce adormi avem noi grijă de tine.

Aud nume de medicamente.Apoi le simt cum curg în venă.Doctorul îşi freacă mâinile cu o soluţie de culoarea pământului şi vorbeşte despre câini.Asistenta-mi aranjează bretonul.Mi-e frică.
Deschid ochii şi totul era alb.Apoi disting nişte gratii şi mă întreb ce caut în penitenciar.Nu sunt convinsă şi mai repet întrebarea:

-Unde sunt?
-La spital.
-Mami, unde sunt?Ce s-a întâmplat?
-Eşti la spital, ai fost operată.

Aştept.Încerc să-mi deschid ochii, dar nu pot şi mă întreb cine sunt, cum mă numesc, câţi ani am.Ştiam.Eram fericită.
Apoi... multe voci.Aud bine.Mă deranjează zgomotul.Aş fi vrut să mai dorm puţin.

-Mama, te văd în trei culori!