Planuri

A.
Durere ori cruntă plăcere,
Te-atinge-n momente de plină cădere
Şi n-ai un singur sprijin pe pământ,
Numai în ceruri un zâmbet sfânt.

Cântare ori multă-ndurare,
Mi-e teamă de o posibilă împăcare,
Iar singurul ţel s-a risipit în uitare
Sau umbra ta e o înstrăinare.

Trecut ori posibilă-ntâmplare,
În clipele grele mă gândesc la evadare
Căci lumea ta e mult prea plină
De un sunet urât şi suferinţă deplină.

Vară sau destin umbrit,
De uitare şi cerul s-a acoperit.
O să fac o carte unui nor
În trăirea cuprinsă de dor.

B.
Îmi spune cerul că l-am uitat,
Mă cheamă luna la judecată.
Nu pot să accept o altă soartă...
Mă iubeşte soarele îndoctrinat.

Trăirea stelelor mă fascinează
Când norii-mi agravează suferinţa,
Fluierul păstorului îmi porneşte dorinţa.
Ploaia din picuri mă recreează.

Gândurile mă părăsesc constant,
Iar vântul îmi ia speranţa.
Universul nu-mi înţelege dolianţa...
Îmi pierd visele în neant.