Eram noi şi încă două prietene.Căutam un refugiu şi l-am găsit.O casă poziţionată în mijlocul unei păduri.Pentru a ajunge la ea am străbătut un fel de labirint, un tunel, nu-mi amintesc ce era, dar ştiu că ne-a luat ceva să ajungem la clădire.Era casa ta.
Avea o uşă metalică.Am deschis-o şi am pătruns într-o altă lume.Era un hol imens care făcea parte din camera ta.Era îngust, iar eu eram fascinată de pereţii frumos decoraţi.Am alergat împreună, până am ajuns la capătul încăperii unde, pe partea dreaptă se deschidea o cameră mică şi ticsită de lucrurile tale.Aveai un pat de lemn, fără aşternuturi.Semăna cu un birou.O bibliotecă imensă şi o altă uşă de unde se zărea o lumină obscură.Acest loc te descrie.Aş putea să-l compar cu tine, te reprezintă.
Nu-mi amintesc scopul ieşirii noastre.Cele două prietene au plecat la un moment dat şi s-au rătăcit în pădurea ce înconjura casa.Nu ne-a trecut nicio clipă prin cap să le căutam.Ştiu doar că eram în aşteptare.Plutea în aer curiozitatea, neliniştea şi aşteptarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu