Mi-au îngheţat medularele de dorul tău
sau poate încă mai e iarnă.
Oricum, aştept primăvara
ca să-mi înfloreşti în braţe,
iar dorul să-l transform în nemurire,
căci lângă tine sunt veşnică verde
şi energia ta îmi aprinde flacăra.
Nu mă lăsa să mă sting!
Fără tine îmi e greu şi aş vrea să te strig...
Te visez chiar şi cu ochii deschişi,
stau printre oameni cu suflet închis,
iar tot ce am de dat e din adins.
Nu aştept un răspuns, nimic de la tine,
doar mă expun cam mult şi nu ştiu dacă-i bine...