Am înţeles că luptăm pentru ce nu avem, pentru ce ne dorim, dar cum rămâne cu faza în care avem acel lucru şi am uitat ce mult înseamnă pentru noi, am uitat să-l preţuim, am uitat chiar că-l deţinem.
Parcă era mai dulce lupta.Parcă era mai mare dorinţa.Parcă însemna mai mult.
Apoi îl pierdem.E firesc.
Şi acum revine dorinţa.Se aprinde din nou focul.Armele sunt pregătite, eşti gata de luptă, eşti pe front, însă adversarul capitulează.
e normal. 'e firesc', vorba ta:)
RăspundețiȘtergerelucrul asta se intampla.
ar trebui sa fim mai atenti cu ce vrem si ce avem.
poate ce credem ca vrem, nu ne dorim. e ceva superficial. de fatada.
complicat.... da.. complicat!